Nu dormi! Ia de m-ascultă
Că te trag, cu dor, în piept.
Ia de îmi sărută nasul.; mână; spatele Şi Luna
Că de-mi iubeşte prezenţa
Ai să vezi că-n oarecare
Parte-adâncă de ţesut
Şade dorul meu de tine.
Nu-ndrăzni să-I atingi bruma.
Las-o acolo. Mă deţine.
Ia de-mi coase tu fiinţa
De o mână la-ntâmplare,
Că de e parte din tine, nu contează că mă doare.
Ia-mă-n basm şi fă-mă floare.
Calcă-mă, de te-nfioară
Briza paginilor rupte.
Ia-ţi prin
Eu nu cuvânt ca tine
şi mi-e teama de-ntuneric...
Dar am mâna ta la pieptu-mi
şi devin un anti-mine
şi n-am frică,
n-am ruşine
că sânul meu îţi e veneric
simţ.
Eu nu sunt un om ca tine,
şi n-am teamă,
n-am ruşine,
am doar o neobrăzare
şi o teama de plecare
şi o mână ce întoarce
lupte straşnice de suflet
într-un amalgam de ace.
Dar am mâna ta la pieptu-mi
când visăm la un generic.
şi îţi zic că tu suprimi
frica mea de întuneric.